HU RO
logo
Nume:
E-mail:
CODUL DE DEONTOLOGIE MEDICALA
CAPITOLUL I
DOMENIUL DE APLICARE SI PRINCIPII GENERALE

Art. 1. Codul de deontologie medicala cuprinde normele de conduita obligatorii în legatura cu exercitiul drepturilor si îndatoririlor profesionale ale medicului.

Art. 2. Prevederile prezentului Cod, atât cele ce reamintesc regulile morale pe care orice medic trebuie sa le respecte, cât si cele care privesc aspecte tehnice, precum si comportarea fata de confrati, sunt obligatorii pentru medicii din evidenta Colegiului Medicilor. Medicii care au activitati în învatamânt raspund în respectarea acestor norme de cei pe care îi au în îndrumare.

Art. 3. Sanatatea omului este telul suprem al actului medical. Obligatia medicului consta în a apara sanatatea fizicasi mentala a omului, în a usura suferintele, în respectul vietii si demnitatii persoanei umane, fara discriminari în functie de vârsta, sex, rasa, etnie, religie, nationalitate, conditie sociala, ideologie politica sau orice alt motiv, în timp de pace ca si în timp de razboi. Respectul datorat persoanei umane nu înceteaza nici dupa moartea acesteia.

Art. 4. În exercitarea profesiei sale, medicul acorda prioritate intereselor pacientului, care primeaza asupra oricaror altor interese.

Art. 5. În exercitarea profesiei sale, medicul este obligat sa respecte drepturile fundamentale ale omului si principiile etice în domeniul biomedical. Colegiul Medicilor din România va actualiza periodic prevederile prezentului cod de deontologie în concordanta cu declaratiile si conventiile la care România este parte, privind etica în domeniul biomedical.

Art. 6. Este interzis medicului, în exercitarea profesiei sale, sa impuna pacientului opiniile sale personale de orice natura ar fi acestea.

Art. 7. Medicul nu trebuie sa înceteze niciodata, în decursul vietii sale profesionale, sa-si însuseasca achizitiile stiintei medicale, în scopul îmbunatatirii cunostintelor sale medicale.

Art. 8. Medicul trebuie ca, în conformitate cu abilitatile si cunostintele sale, sa contribuie la informarea obiectiva a publicului si autoritatilor medicale în ceea ce priveste problemele medicale. Medicul care ofera informatii medicale în mass-media trebuie sa verifice modul în care afirmatiile sale sunt facute publice si sa ia atitudine în cazul denaturarii acestora.

CAPITOLUL II
ÎNDATORIRI GENERALE

Sectiunea A -Despre independenta profesionala a medicului si responsabilitate
Art. 9. Medicul are independenta profesionala absoluta, libertatea absoluta a prescriptiilor si actelor medicale pe care le considera necesare, în limitele competentei sale si este raspunzator pentru acestea. În cazul limitarii prin constrângeri administrative si/sau economice a independentei sale, medicul nu este raspunzator.

Art. 10. Medicul nu va garanta vindecarea afectiunii pentru care pacientul i s-a adresat.

Art. 11. În activitatea medicala ce se desfasoara în echipa (sectii de spital, proces de învatamânt medical tip rezidentiat), raspunderea pentru actele medicale apartine sefului echipei în limitele atributiilor administrative de coordonare, si medicului care efectueaza direct actul medical, în limitele competentei sale profesionale si rolului care i-a fost atribuit de seful echipei. În echipele interdisciplinare, seful echipei se considera a fi medicul din specialitatea în care s-a stabilit diagnosticul major de internare, daca nu exista reglementari speciale care sa prevada altfel.

Art.12 Încredintarea totala sau partiala a obligatiilor proprii catre alte persoane, în lipsa controlului personal, constituie abatere deontologica.

Art. 13 Exprimarea consimtamântului informat al pacientului pentru tratament nu înlatura responsabilitatea medicului pentru eventualele greseli profesionale.

Sectiunea B -Secretul profesional

Art. 14. Secretul medical este obligatoriu, cu exceptia situatiilor prevazute de lege.

Art. 15. Face obiectul secretului profesional tot ceea ce medicul, în timpul exercitarii profesiei sale, a aflat direct sau indirect în legatura cu viata intima a bolnavului, a familiei, a apartinatorilor, precum si probleme de diagnostic, prognostic, tratament, diverse circumstante în legatura cu boala. Secretul profesional persistasi dupa terminarea tratamentului sau moartea pacientului.

Art. 16. Secretul profesional trebuie pastrat si fata de apartinatori, daca pacientul nu doreste altfel.

Art. 17. Secretul profesional trebuie pastrat fata de colegi, cadre sanitare si institutiile medicale care nu sunt implicate în actul medical al pacientului în cauza.

Art. 18. În comunicarile stiintifice, cazurile vor fi în asa fel prezentate, încât identitatea bolnavului sa nu poata fi recunoscuta.

Art. 19. În cazul în care nu este contrar intereselor pacientului, medicul curant va permite accesul mass mediei la pacient numai cu acceptul acestuia. Medicii sefi ai unitatilor medicale sunt obligati sa ia toate masurile în asa fel încât accesul mass-mediei la pacient sa se faca numai cu acceptul medicului curant si al pacientului. Acordarea de informatii cu privire la un anumit caz se poate face numai cu acordul pacientului, a medicului curant si al sefului unitatii medicale.

Art. 20. Evidentele medicale trebuie pastrate ca materiale secrete profesionale.

Sectiunea C -Reguli generale de comportament în activitatea medicala

Art. 21. Medicul nu poate trata un pacient fara a-l examina medical în prealabil, personal. Numai în cazuri exceptionale, de urgenta sau în cazuri de forta majora (îmbolnaviri pe nave maritime aflate în mers, pe avioane în zbor, locuri inaccesibile sau în timp util) se vor da indicatii de tratament prin mijloace de telecomunicatii.

Art. 22. Medicul poate executa o activitate medicala doar daca are pregatire si practica suficienta pentru aceasta. Aceasta prevedere nu se aplica în cazuri de urgenta vitala, care nu poate fi rezolvata altfel.

Art. 23. Medicul poate utiliza numai aparate de diagnostic sau tratament autorizate si pentru mânuirea carora are pregatire sau suficienta practica.

Art. 24. Daca în urma examinarii sau în cursul tratamentului, medicul considera ca nu are suficiente cunostinte sau experienta pentru a asigura o asistenta corespunzatoare, va solicita un consult, prin orice mijloace cu alti specialisti sau va îndruma bolnavul catre acestia.

Art. 25. În caz de pericol de moarte iminent, medicul va ramâne lânga pacient atât timp cât este nevoie de ajutorul lui profesional.

Art. 26. Pacientul nevindecabil va fi tratat cu aceeasi grijasi atentie ca si cei care au sanse de vindecare.

Art. 27. Medicul va informa pacientul asupra bolii sale, tratamentului necesar sia sanselor de însanatosire. Medicul va evita sa trezeasca prin comportamentul lui imaginea unei boli mai grave decât este ea în realitate.

Art. 28. Medicul va pastra o atitudine de stricta neutralitate si neamestec în problemele familiale ale bolnavului, exprimându-si parerea numai daca este solicitat si numai daca interventia este motivata de interesul sanatatii bolnavului.

Art. 29. Medicul nu trebuie sa se implice în problemele legate de interese materiale din familia bolnavului sau.

Sectiunea D -Obligativitatea acordarii asistentei medicale

Art. 30. Medicul care se gaseste în prezenta unui bolnav sau ranit în pericol are obligatia sa-i acorde asistenta la nivelul posibilitatilor momentului si locului sau sa se asigure ca cel în cauza primeste îngrijirile necesare.

Art. 31. În caz de calamitati naturale sau accidentari în masa, medicul este obligat sa raspunda la chemare, chiar sa-si ofere de bunavoie serviciile sale medicale imediat ce a luat cunostinta despre eveniment.

Art. 32. Medicul poate refuza acordarea de îngrijiri de sanatate din motive personale sau profesionale temeinice, îndrumând pacientul spre alte surse de îngrijire medicala, cu exceptia situatiilor de urgenta. Medicul este obligat sa puna la dispozitia confratelui care preia pacientul toate informatiile medicale referitoare la caz.

Sectiunea E -Întretinerea si folosirea cunostintelor profesionale -Educatia medicala continua

Art. 33. Medicii au datoria de a-si perfectiona continuu cunostintele profesionale.

Art. 34. În folosirea unor metode terapeutice noi trebuie sa primeze interesul pacientului iar acestea nu pot fi utilizate decât dupa evaluarea raportului risc-beneficiu.

Sectiunea F -Integritatea si imaginea medicului

Art. 35. Medicul trebuie sa fie model de comportament etico-profesional, contribuind la cresterea nivelului sau profesional si moral, a autoritatii si prestigiului profesiunii medicale pentru a merita stima si încrederea pacientilor si a colaboratorilor.

Art. 36. Medicul nu trebuie sa se foloseasca de un mandat electiv, o functie administrativa sau de alte autoritati pentru a-si creste clientela.

Art. 37. Medicul poate folosi numai titlul la care are dreptul, conform pregatirii sale profesionale.

Art. 38. Informarile privind serviciile medicale sunt acceptate cu conditia sa fie corecte si se pot referi la:
a) locatie, ore de functionare, conducerea institutiei medicale;
b) specialitatea si titlul medicului;
c) metodele de diagnostic si tratament folosite. Aceste informatii trebuie sa se refere numai la metode de diagnostic si tratament fundamentate stiintific si acceptate în lumea medicala. Nu trebuie sa contina informatii eronate sau care ar putea induce pacientii în eroare;
d) tarifele percepute. Aceste informatii nu trebuie sa induca pacientilor impresia ca neapelarea la serviciile medicului respectiv le poate pune în pericol starea de sanatate fizica sau psihica.

Art. 39. Medicul nu poate face reclama unor medicamente sau bunuri medicale de consum. Mentionarea denumirii unor medicamente sau bunuri medicale în cuprinsul unor articole, carti, facuta în scop stiintific, nu se considera reclama.

Art. 40. Medicul nu trebuie sa faca propaganda în mediile nemedicale si chiar medicale, unor procedee de diagnostic sau tratament, insuficient probate, fara sa sublinieze si rezervele ce se impun.

Art. 41. Este contrara eticii întelegerea dintre doi medici, între medic si farmacist sau între medic si cadru auxiliar pentru obtinerea de avantaje materiale.

Art. 42. Este interzisa medicului practician implicarea în distribuirea unor remedii, aparate sau produse medicamentoase autorizate sau neautorizate.

Art. 43. Este interzisa practicarea de catre medic a unor activitati care dezonoreaza profesia medicala. Orice medic trebuie sa se abtina, chiar în afara vietii profesionale, de la acte de natura sa duca la desconsiderarea acesteia.

Art. 44. Medicul nu poate fi obligat sa-si exercite profesia în conditii ce ar putea compromite calitatea îngrijirilor medicale si a actelor sale profesionale, cu exceptia urgentelor medico-chirurgicale vitale.

Art. 45. Medicul nu poate propune sau aplica pacientului ca benefice sau lipsite de riscuri, remedii sau procedee iluzorii sau insuficient probate. Orice practica de sarlatanism este interzisa.

Art. 46. Este interzisa acordarea de facilitati, colaborarea sau sprijinirea oricarei persoane care practica ilegal medicina. Medicul are obligatia de a sesiza existenta unor astfel de situatii Colegiului Teritorial al Medicilor.

Sectiunea G -Despre onorarii si atragerea bolnavilor

Art. 47. Este interzisa emiterea oricarui document medical care ar aduce pacientului un avantaj material nejustificat sau ilicit.

Art. 48. Este interzisa medicului practicarea concurentei neloiale inclusiv prin practicarea unor tarife minimale, vadit disproportionate fata de costul real al serviciului medical, în scopul atragerii clientelei. Este admis serviciul gratuit în scopuri filantropice, cu informarea Colegiului Teritorial al Medicilor cel mai târziu la 3 zile dupa acordarea asistentei medicale.

CAPITOLUL III
ÎNDATORIRI FATA DE BOLNAVI

Sectiunea A -Respectarea drepturilor persoanei
Art. 49. Medicul trebuie sa respecte dreptul persoanei în privinta optiunii libere asupra medicului sau curant si chiar sa faciliteze aceasta posibilitate.

Art. 50. Un medic care este solicitat sau are obligatia sa examineze o persoana privata de libertate, sau sa dea îngrijiri în mediu carceral, nu poate nici direct, nici indirect, fie si numai prin simpla prezenta, sa cautioneze sau sa favorizeze atingerea integritatii fizice sau psihice a vreunui detinut, inclusiv a demnitatii acestuia. Daca medicul constata ca persoana privata de libertate a suportat maltratari, are obligatia sa informeze autoritatea judiciara.

Sectiunea B -Relatia cu pacientul
Art. 51. Exercitarea profesiei medicale nu trebuie facuta impersonal, ci încercând stabilirea unei relatii umane cu pacientul, pentru ca, la nevoie, compasiunea din partea medicului sa nu para un act formal.

Art. 52. Este interzis ca medicul curant sa întretina relatii sexuale cu pacientii sai sau sa-i supuna pe acestia unor acte degradante pentru fiinta umana.

Art. 53. Medicul trebuie sa dea dovada de diligenta maxima în stabilirea diagnosticului, tratamentului adecvat si în evitarea complicatiilor previzibile la pacientul aflat în îngrijirea sa.

Art. 54. Prescriptiile medicale trebuie formulate cât mai clar, medicul asigurându-se ca a fost înteles complet de catre bolnav si anturajul acestuia, mergând pâna la încercarea de a supraveghea executarea tratamentului.

Art. 55. Din momentul în care a raspuns unei solicitari, medicul este automat angajat moral sa asigure bolnavului în cauza îngrijiri constiincioase si devotate, inclusiv prin trimiterea pacientului la o unitate medicala sau la un specialist cu competente superioare.

Art. 56. Medicul curant are obligatia de a face toate demersurile medicale pentru a facilita pacientului sau obtinerea drepturilor sale, ce decurg din starea de boala.

Art. 57. În caz de razboi, cataclisme, epidemii si atentate, medicul nu are dreptul sa-si abandoneze bolnavii, cu exceptia unui ordin formal al unei autoritati competente în conformitate cu legea.

Sectiunea C -Consimtamântul

Art. 58. Pentru orice interventie medicala diagnostica sau terapeutica este necesar consimtamântul informat al pacientului.

Art. 59. Consimtamântul pacientului va fi exprimat în conditiile legii.

Art. 60. Consimtamântul va fi dat dupa informarea pacientului asupra diagnosticului, prognosticului, alternativelor terapeutice, cu riscurile si beneficiile acestora.

Art. 61. În situatia pacientilor minori, incompetenti sau care nu-si pot exprima vointa, consimtamântul va apartine reprezentantilor legali. Daca medicul curant apreciaza ca decizia reprezentantului legal nu este în interesul pacientului, se constituie o comisie de arbitraj de specialitate pentru a evalua cazul si a lua decizia.

Art. 62. În situatii de urgenta, când este pusa în pericol viata pacientului iar acesta nu-si poate exprima vointa si rudele sau reprezentantii legali nu pot fi contactati, consimtamântul este implicit, iar medicul va face tot ceea ce este posibil pentru salvarea pacientului, urmând ca informarea acestuia sa se faca ulterior.

Art. 63. Prognosticul grav va fi împartasit pacientului cu prudenta si tact, tinându-se cont de starea psihica a acestuia. Prognosticul va fi dezvaluit si familiei doar daca pacientul consimte la aceasta. În cazul în care se considera cadezvaluirea prognosticului infaust va dauna pacientului sau atunci când acesta nu doreste sa afle, prognosticul poate fi dezvaluit familiei.

Sectiunea D -Probleme ale îngrijirii minorilor

Art. 64. Medicul trebuie sa fie aparatorul intereselor medicale ale copilului bolnav atunci când apreciaza ca starea de sanatate a copilului nu este bine înteleasa sau nu este suficient de bine protejata de anturaj.

Art. 65. Daca medicul apreciaza ca un minor este victima unei agresiuni sau privatiuni, are obligatia de a-l proteja uzând de prudenta si anuntând autoritatea competenta.

Sectiunea E -Eliberarea de documente

Art. 66. Este interzisa eliberarea pentru bolnav a unor certificate de complezenta sau rapoarte tendentioase. Orice act medical va oglindi realitatea obiectiva.

Art. 67. Medicul poate emite certificate, atestate si documente permise de lege, pe baza propriilor sale constatari si a examenelor necesare în acest scop. Este interzis ca informatiile medicale sa fie prezentate deformat sau ascunse. Documentele medicale vor respecta forma prevazuta de lege. Documentele medicale nu trebuie sa contina mai multe date decât este necesar scopului pentru care acestea sunt întocmite si eliberate.

Art. 68. Persoana la care se refera documentul medical emis are dreptul de a fi informata cu privire la continutul acestuia.

CAPITOLUL IV
ÎNDATORIRI FATADE PUBLIC

Art. 69. Medicul chemat într-o familie ori colectivitate, trebuie sa se îngrijeasca de respectarea regulilor de igienasi de profilaxie. El va semnala bolnavului si anturajului responsabilitatea ce revine acestora fata deei însisi dar si fatade comunitate si colectivitate.
Art. 70. Medicul are obligatia morala de a aduce la cunostinta organelor competente orice situatie de care aflasi care reprezinta un pericol pentru sanatatea publica.

CAPITOLUL V
RELATIILE MEDICULUI CU COLEGII SI COLABORATORII, CONSULTUL MEDICAL, REGULI DE COMPORTARE CU ALTI PROFESIONISTI DIN SFERA SANITARA, OBLIGATII FATADE COLEGIUL MEDICILOR DIN ROMÂNIA

Sectiunea A -Relatiile medicului cu colegii si colaboratorii – Confraternitatea

Art. 71. Medicul va trebui sa-si trateze confratii asa cum ar dori el însusi sa fie tratat de ei. În baza spiritului de corp, medicii îsi datoreaza asistenta morala.
Art. 72. Schimbul de informatii între medici privind pacientii trebuie sa se faca obiectiv si în timp util, în asa fel încât asistenta medicala a pacientilor sa fie optima.
Art. 73. Daca un medic are neîntelegeri cu un confrate, trebuie sa prevaleze concilierea potrivit statutului Colegiului Medicilor.

Art. 74. Este interzisa raspândirea de comentarii ce ar putea sa prejudicieze reputatia profesionala a unui confrate. Medicii trebuie sa ia apararea unui confrate atacat pe nedrept.

Art. 75. Constituie o încalcare a regulilor etice blamarea si defaimarea colegilor (critica pregatirii sau activitatii lor medicale) în fata bolnavilor, apartinatorilor, a personalului sanitar etc., cât si orice expresie sau act capabil sa zdruncine încrederea în medicul curant si autoritatea acestuia.

Art. 76. Atunci când un medic ia cunostinta despre greseli etice sau profesionale care aduc atingere imaginii profesiei, comise de catre un coleg trebuie sa ia atitudine cu tact, încercând sa discute problema cu confratele în cauza. Daca aceasta nu da rezultate, medicul are obligatia sa discute cazul în cadrul Colegiul Medicilor din România, înainte de a se adresa autoritatilor competente.

Sectiunea B -Consultul medical

Art. 77. Ori de câte ori medicul considera necesar sa ceara parerea unui coleg pentru elucidarea diagnosticului, formularea planului terapeutic sau a indicatiei unei interventii, va propune, de acord cu bolnavul sau apartinatorii lui si tinând cont de preferintele acestuia, un consult cu alti confrati.

Art. 78. Consultul este organizat de medicul curant si este recomandabil ca medicii chemati pentru consult sa examineze bolnavul în prezenta medicului curant. Apoi medicii se retrag pentru a discuta cazul. Dupa ce au cazut de acord medicul curant comunica bolnavului sau apartinatorului rezultatul consultului. Daca exista divergente de pareri, se va proceda dupa caz, la completarea examinarilor, internarea în spital, largirea consultului prin invitarea altor specialisti etc.

Art. 79. În consultul medical, se va pastra o atmosfera de stimasi respect reciproc, nu se va manifesta superioritatea fata de medicul curant. Discutia cazului si observatiile critice nu se vor face în fata bolnavului sau altor persoane straine, chiar daca este vorba de medici subordonati.

Art. 80. Un medic care a fost chemat pentru un consult nu trebuie sa revada ulterior pacientul din propria sa initiativasi fara aprobarea medicului curant.

Art. 81. În cazul colaborarii mai multor medici pentru examinarea sau tratamentul aceluiasi pacient, fiecare practician îsi asuma responsabilitatea personal. Este interzis transferul de sarcini si responsabilitati privind indicatiile de investigatii, prescrierea de medicamente sau concedii medicale catre alti medici care nu au participat la consultul medical.

Art. 82. Daca în urma unui consult, avizul celor chemati difera fundamental de cel al medicului curant, pacientul trebuie informat. Medicul curant este liber sa se retraga, daca parerea medicilor chemati la consult prevaleaza în opinia pacientului sau ale anturajului acestuia.

Art. 83. Pacientul aflat în tratamentul unui coleg poate fi asistat de orice confrate pentru probleme incidente urgente, cu informarea prealabila sau ulterioara a medicului.

Art. 84. Daca propunerea pentru un consult medical vine din partea pacientului sau a anturajului acestuia, medicul are obligatia organizarii modalitatii de consult. În cazul în care medicul curant nu este de acord, se poate retrage fara explicatii. În urma consultului se va redacta un document semnat de participanti. Daca documentul nu este redactat, se considera ca participantii la consult sustin punctul de vedere al medicului curant.

Sectiunea C -Raporturi cu alti profesionisti sanitari

Art. 85. Medicii vor avea raporturi bune, în interesul pacientilor, cu ceilalti profesionisti din domeniul medical.
Sectiunea D -Obligatii fata de Colegiul Medicilor din România

Art. 86. Medicii membri ai Colegiului Medicilor din România trebuie sa sustina organizatia din toate punctele de vedere.

Art. 87. Medicul aflat în ancheta profesionala este obligat sa colaboreze cu persoanele desemnate de colegiu si sa furnizeze toate datele solicitate în vederea încheierii investigatiei în cel mult 14 zile de la solicitare.

CAPITOLUL VI
SITUATII SPECIALE

Sectiunea A -Reguli privind cercetarea medicala pe subiecti umani

Art. 88. Cercetarea pe subiecti umani se face cu respectarea prevederilor Conventiilor si Declaratiilor internationale la care România este parte semnatara.

Art. 89. Medicul implicat în cercetarea biomedicala are datoria de a promova si proteja viata, sanatatea, intimitatea si demnitatea subiectilor umani care participa la cercetare.

Art. 90. În desfasurarea cercetarii medicale pe subiecti umani trebuie acordata o protectie deosebita populatiilor vulnerabile:
a) persoane dezavantajate din punct de vedere economic si medical;
b) persoane care nu îsi pot da consimtamântul pentru participarea într-o cercetare medicala (minori, persoane incompetente, persoane care datorita starii lor nu-si pot exprima vointa);
c) persoane care sunt susceptibile a-si da consimtamântul sub presiune (de exemplu persoane în detentie, militari);
d) persoane care nu beneficiaza personal din cercetare;
e) persoane pentru care cercetarea medicala este combinata cu îngrijirea medicala.

Art. 91. În cercetarea pe subiecti umani, binele individului primeaza asupra binelui societatii în general si al stiintei.

Art. 92. Cercetarea medicala în scopul progresului medical trebuie sa se faca doar în ultima instanta pe subiecti umani. Aceasta trebuie sa se efectueze în conformitate cu datele stiintifice existente, cu alte surse relevante de informare si cu datele obtinute din experimentarea pe animale, atunci când aceasta este posibila.

Art. 93. Principalul scop al cercetarii medicale pe subiecti umani este de a îmbunatati metodele profilactice, diagnostice si de tratament, întelegerea etiologiei si a patogenezei unei afectiuni.

Art. 94. Nu se poate întreprinde nici o cercetare pe o persoana, decât daca sunt întrunite, cumulativ, urmatoarele conditii:
a) nu exista nici o metoda alternativa la cercetarea pe fiinte umane, de eficacitate comparabila;
b) riscurile la care se poate expune persoana nu sunt disproportionate în comparatie cu beneficiile potentiale ale cercetarii;
c) proiectul de cercetare a fost aprobat de instanta competenta dupa ce a facut obiectul unei examinari independente asupra pertinentei sale stiintifice, inclusiv al unei evaluari a importantei obiectivului cercetarii precum si al unei examinari pluridisciplinare a acceptabilitatii sale pe plan etic;
d) persoana pe care se fac cercetari este informata asupra drepturilor sale si asupra garantiilor pentru protectia sa;
e) consimtamântul participantilor.

Art. 95. Protocolul cercetarii trebuie sa fie evaluat de o comisie de etica, formata din persoane independente fata de cercetatori sau sponsori. Comisia de etica ce efectueaza evaluarea proiectului trebuie sa fie informata cu privire la desfasurarea cercetarii si are dreptul de a monitoriza cercetarile în derulare.

Art. 96. Cercetarea medicala pe subiecti umani trebuie sa fie efectuata numai de catre persoane calificate în acest sens. Aceasta persoana are responsabilitatea privind subiectii implicati în cercetare, chiar daca acestia si-au exprimat consimtamântul informat pentru participare.

Art. 97. Experimentul clinic (cercetarea fara scop terapeutic) este admisibil din punct de vedere etic daca nu comporta nici un risc serios previzibil. Cercetatorii care conduc experimentul clinic sunt obligati sa-l întrerupa daca apare pericolul vatamarii sanatatii subiectului sau când acesta cere sistarea experimentului. Cercetarea medicala pe subiecti umani se poate derula doar dacapotentialele beneficii sunt superioare riscurilor.

Art. 98. Impunerea cu forta sau prin inducerea în eroare a experimentului pe om constituie o grava încalcare a principiilor eticii medicale. Participarea subiectilor umani în cercetare se poate face numai voluntar si numai dupa ce acestia au fost informati adecvat cu privire la: scopurile, metodele cercetarii, riscurile si beneficiile anticipate. De asemenea, subiectii trebuie informati ca se pot retrage oricând din cercetare, fara ca acest lucru sa îi prejudicieze în vreun fel. Consimtamântul informat al participantilor trebuie luat cu respectarea prevederilor legale.

Art. 99. Refuzul unui pacient de a participa într-o cercetare nu trebuie sa influenteze calitatea relatiei medic-pacient.

Art. 100. În cazul minorilor, consimtamântul va fi obtinut de la apartinatori sau reprezentant legal, fiind necesar si acceptul minorului de a participa în cercetare. Este necesar un maximum de prudenta în a utiliza minorii în experimente medicale si numai daca riscurile sunt minime.

Art. 101. În cazul persoanelor incompetente sau incapabile de a-si exprima vointa, consimtamântul va fi obtinut de la apartinatori sau reprezentanti legali.

Art. 102. Includerea in cercetarea medicala a subiectilor incompetenti sau care nu-si pot exprima vointa se va face numai atunci când cercetarea nu poate fi efectuata folosind persoane competente (conditia fizica sau psihica ce împiedica obtinerea consimtamântului informat este o caracteristica necesara a populatiei incluse în studiu) si numai daca riscurile sunt minore.

Art. 103. Medicul trebuie sa ia toate masurile necesare pentru protejarea intimitatii subiectilor participanti în cercetare, pentru pastrarea confidentialitatii informatiilor despre subiecti si trebuie sa minimalizeze pe cât posibil impactul cercetarii asupra integritatii fizice, mentale si personalitatii acestora.

Art. 104. Cercetarile facute în scop terapeutic constituie aplicarea pentru prima data la om a unor procedee medicale sau chirurgicale si se vor face exclusiv în scop curativ. În asemenea cercetari trebuie sa existe o proportionalitate justa în favoarea bolnavului, între riscurile procedeului nou si gravitatea cazului; pericolele posibile ale procedeului nou sa nu întreaca în gravitate evolutia probabila a bolii de baza sau a tratamentelor cunoscute si aplicate pâna în prezent.

Art. 105. Folosirea unui placebo în cercetari medicale combinate cu îngrijirea pacientilor este admisa numai atunci când nu exista metode profilactice, diagnostice sau terapeutice demonstrate pentru subiectii participanti sau atunci când pacientii care primesc placebo nu sunt expusi unor riscuri suplimentare.

Art. 106. Participantii într-o cercetare medicala trebuie sa aiba acces la beneficiile rezultate din aceasta, dupa încheierea cercetarii.

Art. 107. Publicarea rezultatelor unei cercetari medicale pe subiecti umani se va face cu respectarea acuratetei datelor si numai în conditiile în care sunt respectate normele etice nationale si internationale care guverneaza cercetarea medicala pe subiecti umani.

Art. 108. Se interzice provocarea de îmbolnaviri artificiale unor oameni sanatosi, din ratiuni experimentale.

Art. 109. În toate cazurile de cercetari clinice, pentru verificarea pe om a eficacitatii unor metode de diagnostic sau de tratament, se va respecta riguros conditia consimtamântului voluntar al subiectului.

Art. 110. Experimentarea umana trebuie sa respecte un numar de reguli:
a) sa fie precedata de o serioasa experimentare pe animal;
b) subiectul sa accepte voluntar, sa fie major, în stare de libertate si perfect informat despre riscuri;
c) în cazul unor maladii incurabile, la subiecti în stadiul terminal, remediul nu trebuie sa provoace suferinte suplimentare si sa existe sanse rezonabile de a fi util;
d) nu pot fi experimentate remedii care ar altera psihicul sau constiinta morala.

Art. 111. Se interzice orice activitate terapeutica sau experimentala pe om din simple ratiuni de orgoliu profesional sau stiintific, de al carei rezultat nu poate beneficia majoritatea indivizilor sau care lezeaza principiile culturale sau morale ale comunitatii.

Art. 112. Experimentele privind clonarea fiintei umane sunt interzise.

Sectiunea B -Exercitiul medicinei de expertiza judiciara

Art. 113. Subiectul va fi informat în prealabil despre sensul examinarii, de catre expertul care nu a avut niciodata nici o relatie de un gen oarecare cu cel expertizat, ceea ce i-ar putea influenta rationamentele. În acest din urma caz, expertul are obligatia de a se recuza, informând forurile competente cu privire la motivele recuzarii.

Art. 114. Expertizatul poate recuza pe expert, acesta trebuind sa se supuna dorintei expertizatului.

Art. 115. Raportul final nu va contine decât elemente de raspuns la chestiunile puse în decizia de numire a expertului. În rest, expertul este supus secretului profesional.

Sectiunea C -Exercitiul medicinii private

Art. 116. Este interzis unui medic sa-si încredinteze propriul cabinet unui coleg pentru a fi administrat. Exceptie face situatia în care medicul titular este plecat din localitate din motive bine întemeiate (concedii de odihna, de boala, postnatale, stagii de pregatire în alte localitati sau în strainatate), când se va utiliza licenta de înlocuire acordata de Colegiul Medicilor.

Art. 117. În cabinetele de grup, exercitiul profesiei ramâne personal, pentru a se putea asigura, pe de o parte independenta profesionala iar pe de alta parte raspunderea profesionala individuala completa. Libertatea de optiune pentru un anumit medic trebuie asiguratasi respectata.

Art. 118. Orice fel de asociere între medici trebuie sa faca obiectul unui contract scris ce trebuie sa respecte independenta profesionala a fiecaruia. Actul trebuie obligatoriu comunicat Consiliului teritorial al Colegiului Medicilor, pentru ca acesta sa-si dea avizul din toate punctele de vedere.

Art. 119. Angajamentul profesional al medicului nu poate depasi competenta profesionala, capacitatea tehnicasi de dotare a cabinetului ori baza materiala afectata, inclusiv prin conventii sau colaborari ferme cu alte unitati sanitare.

Sectiunea D -Atentarea la viata si integritatea fizica a bolnavului; Eutanasia

Art. 120. Medicul trebuie sa încerce reducerea suferintei bolnavului incurabil, asigurând demnitatea muribundului.

Art. 121. Se interzice cu desavârsire eutanasia, adica utilizarea unor substante sau mijloace în scopul de a provoca decesul unui bolnav, indiferent de gravitatea si prognosticul bolii, chiar daca a fost cerut insistent de un bolnav perfect constient.

Art. 122. Medicul nu va asista sau îndemna la sinucideri sau autovatamari prin sfaturi, recomandari, împrumutarea de instrumente, oferirea de mijloace. Medicul va refuza orice explicatie sau ajutor în acest sens.

Art. 123. Nici o mutilare nu poate fi practicata fara o justificare medicala evidenta, serios documentatasi fara consimtamântul informat al pacientului, cu exceptia situatiilor de urgenta cu risc vital.

Art. 124. Prin actele sale profesionale, de investigare sau terapeutice, medicul nu trebuie sa supuna pacientul nici unui risc nejustificat, chiar daca exista cererea expresa a acestuia din urma.

Art. 125. Întreruperea de sarcina poate fi practicata în cazurile si în conditiile prevazute de lege. Orice medic este liber sa refuze fara explicatii cererea de întrerupere voluntara a sarcinii.

CAPITOLUL VII
DISPOZITII DIVERSE

Art. 126. In domenii specifice ale unor specialitati medicale, la propunerea comisiilor de specialitate, Consiliul National al Colegiului Medicilor din România poate adopta norme de detaliere ce vor fi publicate ca anexe si fac parte integranta din cod.

Art. 127. În situatia unei actiuni disciplinare împotriva sa, medicul trebuie sa fie sincer în toate declaratiile pe care le face. Invocarea secretului profesional nu trebuie sa împiedice instruirea disciplinara în curs. Declaratiile inexacte facute deliberat, vor fi considerate drept abateri grave.

Art. 128. Orice medic care înceteaza exercitiul profesiei are obligatia de a aduce acest fapt la cunostinta Colegiului Medicilor.

PAGINA PRINCIPALĂ  |  CADRU LEGISLATIV  |  CONDUCEREA COLEGIULUI  |  DEPARTAMENTE  |  INDEX MEDICI  |  LEGISLAŢIE
ACTUALITĂŢI  |  REVISTA PRESEI  |  LINKURI UTILE  |  INFORMAŢII UTILE  |  CONTACT